Îmi cer scuze că nu am terminat cu Festivalul Căcatis însă nu am mai rezistat să mă uit, am mai aruncat ocheade, nimic consistent. Prea puţină lume a cântat pe Scoica Scenă, prea mulţi au lătrat, au mugit, au tras să moară. Nu am rămas decât cu ‘Gă-lă-gie!’ ‘Sus, sus, sus!’ ‘Mâinile bară braţele bară mânuţele în aer.’ ‘Nu vă aud!’ Cam asta s-a răcnit! Penibil, patetic, revoltător!
Acum, nu ştiu cum naiba am nimerit, la ceva şi mai înfiorător. Pe Tevere2, într-un pseudofestival, numit TopHiţ cred, rage precum o vacă bălţată în călduri Lavinia. În principiu face pleibec, dar ocazional simte nevoia să mai latre ceva în microfon. A cântat 3 piese, după prima piesă era terminată, a sărit ca un cal posedat. La a doua piesă a invitat o trupă nou-name, parcă Corect… Lătrături la comun… Urmează o individă, nu ştiu cum se intitulează că mi-a scăpat, care rupe pisica în două şi face live. Numa’ înjurături din gura mea. Tensiunea mi-a crecut, inima o să-mi plesnească. Nu am auzit ceva atât de înfiorător din liceu când ne băteam joc, crezându-ne cantori. A mai apucat să intre şi Arsenium… Nu cred că suntem atât de imbecili încât să tolerăm bătaia ăstora de joc, că le cumpărăm albumele, că… gata, nu mai pot, mă duc să-mi plimb câinele.
Scârbă de jeguri cântăcioase de România!!! Scârbă de cei ce îi promovează!!! Scârbă de cei ce îi ascultă!!!
P.S.: Post scris plin de scârbă şi nervi şi scârbă şi scârbă!!!
ale Protv-ului. Cică sunt utile dacă ai contact direct cu ursul.
1. Deoarece urşii evită întâlnirea directă cu oamenii, atunci când mergeţi prin păduri în care există riscul să vă întâlniţi accidental cu urşii faceţi zgomot, pentru ca ei să ştie că sunteţi în preajmă.
2. În situaţia în care vă întâlniţi cu un urs care nu v-a văzut încă, întorceţi-vă fără a atrage atenţia asupra voastră.
3. Dacă ursul vă vede, fiţi calmi şi nu aruncaţi cu pietre sau cu alte obiecte.
4. Evitaţi să fotografiaţi urşii. Dacă totuşi vreţi să aveţi o amintire, fotografiaţi animalul fără a folosi bliţul.
5. Nu priviţi ursul în ochi, pentru că aceasta apare ca un semn de agresivitate şi nu îi întoarceţi spatele.
6. Dacă ursul se apropie de voi, lăsaţi-vă mâncarea în drum şi încercaţi să vă îndepărtaţi de el.
7. Dacă ursul s-a ridicat în două picioare, păstraţi-vă calmul deoarece acest gest nu este un semn de atac, ci un mod de a inspecta mediul din jur.
8. Dacă un urs se apropie de voi, nu îl provocaţi şi nu faceţi mişcări bruşte.
9. Dacă ursul este deja foarte aproape de voi, aşezaţi-vă pe burtă cu spatele în sus şi acoperiţi-vă capul cu mâinile. Staţi nemişcaţi!
10. Evitaţi întâlnirile cu puii, pentru că cele mai multe atacuri sunt ale ursoaicelor care îşi apără puii.’
La final, pentru că ştiu şi ei că sunt penibile şi inutile sfaturile lor, adaugă ‘*Toate aceste sfaturi sunt orientative.’ Normal, s-au scos aşa! Dacă vreun neghiob o să aplice teoriile lor şi sfârşeşte tragic, Pro Teveul se scoate ‘noi am precizat că sunt orientative.’ Pe lângă contradicţiile în sine, ba să te îndepărtezi în linişte, ba să faci gălăgie, ba să fugi, ba să stai… sfaturile, 10 la număr sunt de fapt vreo 3 şi alea antitetice. Sfat: fă-i poză fără bliţ! La ce naibii ai mai dori să faci poză dacă ideea principală este să supavieţuieşti?! Eventual pui aparatul să filmeze, să rămână o amintire certă asupra atacului respectiv sfârşitului tău tragic! Aşadar, întreb, cine a scris articolul ăsta de 2 lei? Vreunul din copiii de clasa a 5-a ai vreunui angajat proteveist?! Că nivelul este clar unu’ de gimnaziu!
Dacă e vară şi subiecte nu mai sunt, de ce nu ne arată mai multe fete semi-goale (de la pagina 3, vorba vine) că noi ne uităm la ele şi ele abia aşteaptă pseudo-celebritatea? De ce trebuie să ne spele pe creier cu imbecilităţi?
Zece sfaturi dacă te întâlneşti cu un redactor tâmpit de la ProstTeve:
1. Fă stânga împrejur şi fugi.
2. De fapt, nu fugi, loveşte-l în tibie şi fugi.
3. De fapt, nu îl lovi doar în tibie, înjură-l.
4. Ştii ce, nu îl atinge şi nu îi vorbi, poate imbecilitatea se ia.
5. Dacă el vorbeşte cu tine, fă-i o poză în mufarină cu bliţ.
6. Dacă te plictiseşti şi ai timp să stai la poveşti, fă-o, apoi ai să te tăvăleşti pe jos de râs.
7. De fapt, nu, nu sta cu el la poveşti că şi aşa se ia cretinismul.
8. Dacă ai mâncare la tine, întoarce-te cu spatele la el şi continuă să serveşti. Nu arunca cu mâncare în ei, că ăştia ţi-o mănâncă.
9. Nu îl privi în ochi, te poate hipnotiza.
10.Nu lua contact cu puii lui, ăsta s-ar putea să-şi apere progeniturile, că au nevoie de ele să le scrie noi şi noi articole, să fie Proteveul mai ceva ca Oteveul…
Dragi tinere domnişoare hai să vă dau un pont! Usturoiul pute! Când mănînci usturoi gura îţi va mirosi oricum! Asta a fost concluzia. Incipitul: văd pe stradă tinere domnişoare ce servesc un langoş cu usturoi (ştiu precis că e cu usturoi că se simte în atmosferă plus ades îşi cumpără în faţa mea, de unde dacă nu de la chişcul cu langoşi, că dacă ziceam de la langoşerie suna aiurea şi agramat). Nu e neapărat rău, deşi eu personal găsesc de prost gust să fi îmbrăcată la ultima modă şi să haleşti într-o staţie de tramvai, autobuz, firobuz, metrou, ce-o fi… Punctul culminant: stimatele mănâncă langoşul din vârful buzelor. Ce e senzual, dragele mele, în a servi aşa, tangenţial, langoşul?! Mâncaţi normal, pentru numele lui Dumnezeu! Dacă serviţi aşa, nu vă mai pute gura, sau care-i fandoseala?! Un langoş se mănâncă exact ca orice altă mâncare, nu e icre să pui pe vârful limbii, aşa de fason! Muşti, mesteci, înghiţi! Cam asta e principiul. Ori de câte ori văd câte-o sclifosită din asta, îmi stă langoşul personal în gât! Pe care eu îl mănânc acasă, apropo. Mă întreb, dacă aşa înţelegeţi voi că stă treaba cu halitul atunci cum faceţi când tre’ să luaţi maimuţa s-o băgaţi în beci?! Că de luat banana la decojit bănuiesc că e lucruri străine pentru voi…
După cum mi-i obiceiul întru pe diverse bloguri, pe care majoritatea nu intră dar eu vreau să fiu descoperitor. Că îmi plac oamenii şi vreau să citesc ce au ei de spus. Dar în pelegrinările mele descoper chestii care mă pun pe gânduri… Este cazul blogărului Radu Cunnect care are, de departe, cel mai încărcat blog din câte am întâlnit până acum. Pagina se încarcă foarte greu dar e şi asta o strategie. Aşa am putut să privesc cu atenţie toate bannerele, pozele, prostiile pe care şi le-a afişat. Are vremea în lumea-ntreagă, ora exactă pe n-şpe mii de ceasuri, o cruce cu aripi, un leu mergător (sugestie- puteai să-l faci pe apă mergător), un fulger pe care dacă îl priveşti mult timp vezi apoi steluţe albe, sondaje în exces, multe alte chestii strălucitoare, cu tematică biblică. Între altele, ‘verifică compatibilitatea cu mine’… ăăă… eu sunt bărbat, el e bărbat… de ce mi-aş verifica şi anume compatibilitatea cu el??? Nici dacă aş fi femeie nu aş dori asta! ‘Mânca-v-ar raiul!’ asta ne urează un paroh!
Dacă ai răbdare să ajungi în josul paginii vei avea parte de o surpriză nemaiîntâlnită. Mai multe imagini cu steluţe, sclipici and co. De ce un bărbat ar vrea să apară el într-o poză pe care şi femeile o consideră excesiv de feminizată? Ca să răspund la întrebarea din poll ‘la câte persoane ai recomanda site-ul ăsta?’ aş răspunde cinstit, la toată lumea… cel puţin o dată!
La partea de conţinut n-am mai avut nervi să zăbovesc…
În urmă cu două zile, din nou comit imprudenţa de a-mi cultiva timpul liber cu privitul la teve şi nu oriunde, ci la Măruţă Şou! Invitat Stela Popescu, toate bune şi frumoase. Pentru prima dată după mult timp, moderatorul este de bun simţ cu invitata, doar făcea pe victima după incidentul cu Celestele. Despre una, despre alta, doamna Stela îi dă o lecţie de viaţă Găgăuţei şi face dovada calităţii domniei sale. Dar… pe meniul emisiunii, este notată Marijuana. Chiar Marijuana, ştiu e greu să ne amintim de ea, e fata aia dă cartier care după ce n-a mai ţinut cu cântatul s-a dat pe dizain de bijuterii, apoi cică s-a făcut femeie de casă, cu copil şi multă linişte în jurul ei. Dar Marijuana apare cu ochii umflaţi, la propriu, să ne zică că (!) taică-su o bate ca un animal. Începe megaşoul. Văicăreli, ţipete, pumni în canapeaua măruţiană (bibilica hepilica) înjurături, lacrimi, scâncete, legături în direct cu papa, ameninţări. Doamna Stela spune ‘Marijuana trebuie ajutată!!!!’ Cât de fanii poa’ să fie?! Să ajutăm marijuana?! Păi ea cu ce ne ajută pe noi, că ne dă dependenţă!!! Ideea principală… că circul lu’ doamna Magda din Oteveu s-a mutat pe bibilica hepilica.
Are rost să precizez că după umila mea părere Marijuana era pe heroină? Că avea nişte ochi injectaţi, era total incoerentă, haotică în exprimare şi uşor isterică? Nu are, chiar nu are rost! Cel mai tare mă deranjează însă că problema familială a Marijuanei, în alte condiţii, chiar s-ar fi putut muta pe Oteveu dar cum?! când doamna Magda are acolo monopol?! Jos doamna Magda, salvaţi Marijuana!
Pe motiv de vară, de căldură obositoare, de căscat gura întru aflat stupizenii, mi-am făcut un obicei, relativ nociv, să mă uit la Măruţă Şou. În urmă cu două zile, susnumitul, iritat peste măsură, a făcut o gogoneaţă. S-a luat la harţă cu fetele de la Heaven pentru noua lor formulă cântăcioasă care l-a scos din sărite pe moderator. Că de ce Adina a luat-o pe soră-sa în trupă dacă sor-sa n-are voce. Ba ele susţineau că are, ba Măruţă că nu. Ba că da, ba că nu. Au ţinut-o aşa până la epuizare. Măruţă insistă ca noua venită să latre un refren din arhicunoscutele piese cereşti. Ea refuză. Pentru astuparea gurii, ia fata microfonul şi rage, rage, da rage, un refren din nu mai ştiu ce piesă din repertoriul internaţional. Dar Măruţă nu e satisfăcut. Îşi mai aruncă ironii şi acidităţi, care, nouă- televizionarii, ne provoacă orgasme multiple. Şi nu e tot… pentru că individa insistă a se ţine băţoasă, pentru că Măruţă este în sinea sa o ţaţă, ce credeţi că face…?! Le roagă pe păpuşele să latre la grup, pe melodia China in your hand. Chitarisul începe zăngăneala, eu dau sonorul la maxim, nevastă-mea răcneşte din bucătărie: ‘Ce dracu’, ai înnebunit total? S-au întors vacile de la păşunat şi s-au pornit să mugească?!’ ‘Nu, iubita mea, sunt îngerii de la Heaven…’ ‘Îngeri pe dracu, nu auzi că-s posedate?!’ Dar ce scandal, dar ce deranj pentru timpane, dar cum bat vecinii în ţeavă, dar cum latră câinele de face spume, dar cum sar penele papagalului din colivie, dar parcă e sfârşitul. Eu mi-am spus repede rugăciunea, am închis ochii, am aşteptat să se închidă cerurile şi să înceapă Judecata. Aud vocea lui Măruţă care întrerupe degringolada: ‘Fetelor, fetelor, fetelor. Am făcut ceva ce nu este fair-play…’ Ce credeţi că a făcut mârşavul?! A oprit microfoanele celor două componente care se presupune că cântă (sic!) şi l-a lăsat deschis doar pe cel al noii venite. Din păcate pentru ea, nu că nu a cântat că nu avea cum, dacă nu-şi adusese vocea cu ea crezând că sunt hoţi prin studio, dar a mimat. Răgetele ce se auzeau aparţineau colegelor şi se auzeau prin microfonul ei deschis. Mişto…
Nu simpatizez cu Măruţă chiar deloc. Nu mi-i drag de el, ba mi se pare că n-are stofă de moderator însă pentru şmecheria cu microfoanele nota 10. E timpul să facă cineva de cacao, rând pe rând, toate pipiţele astea de doi lei care insistă să apară pe mai micile sau mai marile (că eu de exemplu am ditamai plasma) noastre ecrane. La gunoi cu insipidele astea!
La cine m-aş putea referi dacă nu la formidabilii Israela şi Liviu. Dar unde dragoste nu e, nimic nu e… Că ea are 70 de ani şi el vreo 30, să zicem că dragostea nu are vârstă. Că ea este total fleşcăită şi îmi pot doar imagina glaşpapirul dintre picioare, să zicem că dragostea este oarbă. Că ea chipurile n-are bani şi el o iubeşte sincer, să zicem că în dragoste minciunile mărunte nu contează. Că sunt fericiţi împreună, asta chiar o cred. Că s-au căsătorit, să zicem că era previzibil pentru a încununa sentimentele frumoase ce-i încearcă. Nu este mare mirarea… ceea ce mă scoate din minţi este că vor să înfieze un copil. De ce?! De ce cu bună ştiinţă terorizezi un suflet?! De ce extinzi penibilul şi umbreşti dezvoltarea armonioasă a unei fiinţe?!
Oare au citit ei ceva despre ce înseamnă ‘traumele copilăriei’? Cum poţi cu bună ştiinţă să chinui fără milă pe cineva? Că ne chinuie pe noi cu apariţiile lor scabroase la tv, nu-i aşa de grav. Avem telecomenzi, plus că trăim în România, penibilul ne înconjoară la fiecare colţ. Suntem căliţi, suntem maturi, suntem rezistenţi. Dar un copil?! Nici nu mă îndoiesc asupra faptului că îl vor obţine, doar înfierea este un simplă procedură cumpărare-vânzare. Dar vreun psiholog şi-a pus problema repercursiunilor?! Aiurea, pe cine să intereseze… Încep să cred că penibilul nu mai are cote de atins… Nu mai trăim după norme sau cutume, trăim liber că doar pentru asta s-a vărsat sânge la Revoluţie. Unde este principiul că libertatea fiecăruia se termină acolo unde începe libertatea altcuiva?! Să facă fiecare cum îl taie capul… în numele banilor, evident…
Profesoara de franceză, întâmplător sau nu şi directoare a devenit peste noapte vedetă. A fost catalogată de psihologi de doi lei persoană cu deviaţie comportamentală. De parcă e mare grozăvie să te filmezi în timp ce faci sex cu cineva. Vrea să plece în Canada, ce să-ţi spun! Dacă a putut şi a avut curaj să se expună în faţa unei camere (riscul existând încă de atunci) de ce nu are curaj să iasă în faţă, să dea o declaraţie clară şi să închidă gura bârfitorilor?! Aşa ar fi fost normal din punctul meu de vedere, cu siguranţă ar fi avut multe persoane de partea ei. O scrisoare deschisă trimisă presei şi gata. Cu Inspectoratul şi alte instituţii abilitate să analizeze cazul, e altă mâncare de peşte. Acolo stai umil şi zici ca ei. Dacă ar participa cineva la vreo ieşire cu personalul Inspectoratului (indiferent de localitatea în care se află) ar învăţa cum se bea cu adevărat, ce-s alea pipăieli de cadre didactice şi câtă sexualitate pot emana inspectorii şcolari. Dar acum se transformă în lupi moralişti, că slavă Domnului nu filmele lor porno au ajuns pe disiplasplas.
Dragi concetăţeni, aruncaţi cu pietre că la soţu’ nu-i stă sculată ca lumea şi plângeţi-i femeii de milă că e nevoită să apeleze la dildo din cauza asta. Bucuraţi-vă pentru ei că încă mai copulează dar plângeţi-le de milă că o fac fără savoare. Suferiţi pentru ea că soţu’ nu o duce la orgasm şi că el n-are niciun interes să facă o femeie să fie fericită, în ciuda celor trei facultăţi terminate. Măcar pe alea le-a terminat! Atâta ipocrizie n-am mai văzut! Sunt atâtea de analizat şi arătat cu degetul… păi dacă era profesoară adevărată trebuia să-l înveţe de domn meserie! Ea-şi pune ochelarii şi nici că-i pasă. Pentru asta ar trebui sancţionată, pentru dezinteres faţă de actul sexual, nu pentru altceva!
Mă uit scârbit la televizor. O nouă emisiune prezentată de Teodora Trandafir sfidează legile respectului de sine. Emisiunea intitulată Momentul adevărului prezintă umilinţa şi degradarea. Duse la paroxism. Contra unei sume de bani. Asta pentru a intitula prostituţie ceea ce văd. Nu-i voi imputa prea multe prezentatoarei pentru că ea este doar un pion, sper. Nu am apucat să văd cine este realizatorul emisiunii. Despre ea nu pot spune decât că a jucat un teatru ieftin plângând cu lacrimi de crocodil la una din fazele şoc, la incursiunea în trecutul unui ‘prostituat’. I se ştergeau lacrimile de către două sau trei domnişoare, doar n-o să le ştergă singură. E suficient că a făcut ea efortul de a plânge, putea să pună pe altcineva să o facă în locul ei…Să n-o mai lungesc, despre ce este vorba: despre prostituţie. Sufletul şi secretele intime contra cost. Nişte cioflingari îşi amintesc că de-a lungul vieţii au făcut destule lucruri de care nu sunt mândrii. Se improvizează un studio şi începe filmarea. Întrebările sunt variate. Anterior, persoana respectivă şi-a vândut sufletul, spunându-şi povestea şi acum, în faţa largului public şi a celor mai importanţi oameni din viaţa lor, aşteaptă senini tirada întrebărilor. Răspund corect, adică adevărat, primesc o sumă de bani. Cu cât e mai murdar secretul, cu atît creşte suma. Românii juisează: aflăm cine bagă degetul în fund cui, cine s-a lins cu mă-sa, cine a supt-o tatălui- benevol şi nesilit de nimeni, cine a întreţinut relaţii sexuale cu persoane de acelaşi gen, cine a mâncat din vece, cine s-a lăbărit în public pe sub masă. Orgasme multiple… prezentatoarei îi ies ochii din orbite, realizatorul stă pe margine şi-ţi scarpină organele, românii sunt extaziaţi că sunt unii mai mizerabili decât ei, respectivul aşezat pe scaun îşi ia porţia de celebritate şi banii. Dacă o să-mi spuneţi că emisiunea este importă, că nu am inventat-o noi… mă lasă rece, nu mă interesează cuma anume s-a ajuns aici ci cum am ajuns să facem audienţă.
Mi-e scârbă să pot privi aşa ceva, să văd cât de ieftin e preţul unora… mă duc să vomit… o s-o fac între hainele neveste-mii ca să am ce mărturisi când mi-o veni şi mie rândul la vânzare!
Analiză pă tecst: datorită pentru că muzica iaşte ceea ce gâdilă plăcut la ureche am decis să discutăm azi despre ceea ce se numeşte cea mai beton de bengoasă de 7 carate melodie a anului pă sycstem turbo 2007. Ia se numeşte Sună telefoanele şi ieste interpretizată de marele şucar barosan Guţâ Niculaş, producătorul de valori nepreşuite şi neegalizabile.
Sună telefoanele, ca dracii Şi vin milioanele, cu sacii Că la mintea ce-o am eu, nu-ţi merge Să mă dobori este greu … e lege!
Text redactat la persoana I singular, adică personajul principal este din start unic si irepetabil fiind ’’singular’’; interpretul este chiar protagonistul întâmplărilor ce vor avea să fie narate. Se pare că expresia ’’banii curg la robinet’’ are un nou echivalent modernist şi tehnologizat, ei venind acum pe calea undelor. În plus, aflăm cum anume fac dracii… ca telefoanele; ecsistă o legătură direct proporţională: telefoanele sună ca dracii deci dracii fac ca Nokia tune… de ecsemplu. Ţine de setarea personală a fiecăruia dintre noi. Dar, revenind la personajul principal, acesta constată că mintea lui este inaccesibilă muritorilor de rând pentru că e greu să-l dobori sau… e mobilă (mintea) nefiind ficsată e foarte greu să o dobori, e clar ca bună ziua, e ca în Counter Strike. Cât despre ’’lege’’ este o rimă foarte potrivită pentru ’’merge’’.
Ca s-ajung să fac ce-mi place Să fac tot ce-mi place Cu mulţi am avut de-a face Am avut de-a face, La fraieri şi la deştepţi Eu am fost atent Şi-am ajuns înteligent Foarte înteligent.
Sacrificiile sunt parte a vieţii ca urmare nici artistul nu a scăpat de ele. Dar pentru că a întâlnit oameni de care a ştiut să se folosească (machiavelic) consecinţele au fost pe măsură. IQ-ul dânsului a dat randament şi acum se autointitulează ’’foarte’’ cu precisă modestie. E clar că ’’foarte’’ nu esprimă totalitatea capacitătilor sale şi că el nu doreşte să atragă atenţia prin inteligenţă, mai precis prin a fi model pentru… nu mai ştiu ce dracu am vrut să spun că eu nu sunt aşa iscusit şi meşteşugărit în vorbe ca maestrul.
Şuşanu: Bine mă descurc Mamă da bine mă descurc Ce-mi place când pe duşmanii mei îi încurc Şi banii-mi curg Dau 3 telefoane şi vin zeci de milioane Mărunţişul vi-l las vouă să vă luaţi napolitane. Vrei să vezi cum fac cât de repede-i fac Banii să-mi vină dar mai bine să tac Că nu vreau să te atac, să te văd neamuzat Când te vad prea sarac, n-am chef în stomac. Ce rost are mă cert cu tine degeaba Când merge treaba Oficial îmi merge bine Cu mare foc râd de tine.
Aici intervine în scenă prietenul şi partenerul- observaţi aliteraţia- Şu-şa-nu… El nu are modestia inclusă în preţ, el este sigur pe el. Se descurcă formidabil şi pentru că inteligenţa este catalizatorul relaţiei între cei doi, Şuşanu nu piedică în calea duşmanilor, ba din contră. Şi la el banii vin pe calea undelor, adică prin telefoane, cu escepţia că lui îi vin ca urmare a apelare a numărului magic: TREI. El este darnic şi ne lasă bani de napolitane ceea ce denotă o generozitate incredibilă. Urmează un joc de cuvinte, repetiţii, aliteraţii.
De mic am fost pui de drac Am fost pui de drac, Şi-am ştiut bani cum să fac Banii cum se fac Dar acum cine mă-ntrece Nimeni nu mă-ntrece Singur eu câştig cât 10 Eu câştig cât 10.
Pe final descoperim cu stupoare că el, protagonistul, capo di tutti capi, şefu’ la manele este de fapt DRACU’. Nimeni nu-l întrece?! Cine ar putea să-l întreacă pe însuşi dracu, satana, michiduţă, spurcatul, necuratul, neghiniţă… Eu închei aici comentariul că mă cam tem… Doamne ajută!!!
ale 
