Dragi tinere domnişoare hai să vă dau un pont! Usturoiul pute! Când mănînci usturoi gura îţi va mirosi oricum! Asta a fost concluzia. Incipitul: văd pe stradă tinere domnişoare ce servesc un langoş cu usturoi (ştiu precis că e cu usturoi că se simte în atmosferă plus ades îşi cumpără în faţa mea, de unde dacă nu de la chişcul cu langoşi, că dacă ziceam de la langoşerie suna aiurea şi agramat). Nu e neapărat rău, deşi eu personal găsesc de prost gust să fi îmbrăcată la ultima modă şi să haleşti într-o staţie de tramvai, autobuz, firobuz, metrou, ce-o fi… Punctul culminant: stimatele mănâncă langoşul din vârful buzelor. Ce e senzual, dragele mele, în a servi aşa, tangenţial, langoşul?! Mâncaţi normal, pentru numele lui Dumnezeu! Dacă serviţi aşa, nu vă mai pute gura, sau care-i fandoseala?! Un langoş se mănâncă exact ca orice altă mâncare, nu e icre să pui pe vârful limbii, aşa de fason! Muşti, mesteci, înghiţi! Cam asta e principiul. Ori de câte ori văd câte-o sclifosită din asta, îmi stă langoşul personal în gât! Pe care eu îl mănânc acasă, apropo. Mă întreb, dacă aşa înţelegeţi voi că stă treaba cu halitul atunci cum faceţi când tre’ să luaţi maimuţa s-o băgaţi în beci?! Că de luat banana la decojit bănuiesc că e lucruri străine pentru voi…

Posted in Asculta si invata, Ca la noi la nimenea at August 6th, 2008. 4 Comments.

1. Dimineaţa când te trezeşti, ciufulită şi cu ochii puţin umflaţi, cu o dungă pe obrazul drept, te răsuceşti în cearceaf şi mă întrebi mofturos ‘E gata cafeaua?’

2. Refuzi comunicarea cu cei din jur în primele 10 minute de la trezire pe motiv că ‘eşti mârâită’, eu stau doar lângă tine şi-ţi savurez somnolenţa;

3. Ieşi goală de la duş, făcând pe supărata pentru că eu n-am auzit să-ţi aduc halatul. Dar eu ţi-l ascund în cameră intenţionat înainte să intri tu la baie, nu poţi să mă privezi de priveliştea goliciunii tale;

4. Mă suni să mă întrebi ce vreau să-mi aduci când vii acasă, eu zic nimic, tu de fiecare dată apari cu o surpriză; sunt încă un copil pe care ştii să-l bucuri…

5. Te prefaci a fi dependentă de mine; mă păcăleşti că nu poţi conduce, asta doar ca să vin eu să te iau în fiecare zi de la servici;

6. Renunţi la orice fel de activitate, doar să mă asculţi, indiferent că vreau să-ţi spun despre durerea mea de stomac sau despre copilăriile din blogosferă;

7. Te uiţi la mine ca şi când aş fi cel mai frumos, inteligent, senzual bărbat de pe planetă;

8. Faci dragoste cu mine cu atâta pasiune ca şi când suntem doi adolescenţi;

9. Mi-ai spus că o să fi mama copiilor mei; chiar dacă nu va fi aşa, oamenii vor să fie minţiţi, mie-mi ajunge;

10. Întodeauna când vii lângă mine să adormi mă săruţi, da, chiar dacă niciodată nu ai recunoscut… te simt, să ştii.

Acesta este un post personal. Nu are a face cu generalizarea. Sunt sentimente pe care Eu le trăiesc alături de Ea.

Posted in Asculta si invata at August 2nd, 2008. 2 Comments.

Ştiu care-i şmecheria cu reclamele, cu spălătura pe creier, nu cu asta am o problemă. Am o adevărată problemă cu reclamele de la Orange. Sunt proaste, nu exprimă nimic. Cel puţin ultimele sunt jenante rău, cine naibii s-a gândit că maimuţoii ăia cu ‘abadaba-abadaba’ or să mă convingă să-mi fac abonament la ei vreodată?! Cine este în targetul lor până la urmă? Copiii care tocmai au intrat în clasa 1 şi pentru care telefonul mobil a devenit un ‘must’? De ce eu, om serios în floarea vârstei aş deveni interesat măcar de ofertele lor când doi animaţi, prost desenaţi şi fără nume, cu o gură comună cântă o melodie tâmpită pe plajă cu gura în jos. Cei doi se calcă unul pe altul pe nervi, darmite pe mine! Ah, cât de tare urăsc reclamele de la Orange.

În schimb… nu beau Guiness însă după reclama asta m-aş băga şi eu la una…

Posted in Asculta si invata at July 25th, 2008. No Comments.
În timp ce mă îndrept spre club (că acu’ e desuet să mai zici discotecă) fredonez: “Sunt trei zile deja de când n-am mai fost acolo, la discolo, mă simt ca Marco Polo.” Dăştepte versuri şi profunde. Dăştepte că esprimă ecsact ceea ce se petrece acolo, la discolo. Te simţi ca Polo- pentru neiniţiaţe ăsta era un jmecher esplorator nu o maşină mică. Adică ăsta a descoperit lucruri pe care nici cu mintea nu le imaginai. Nici măcar cu o imaginaţie bogată. Ce joc de cuvinte şucar m-ai făcui şi eu.
Să o luăm cu începutul: intru şi mă înghesui printre puzderie de oameni că dacă mi-a trebuit club dă fiţă înghesuiala e inclusă. Mă duc direct la tata organizării, Dumnezeul poziţionării la masă, la ospătar. ’’Aveam o rezervare’’- Corect! ’’Aveam’’ că tata aşezării în club îmi esplică politicos că a trebuit să dea masa mea la nişte ruşi. ’’Cum poţi să refuzi ruşii???’’ Are dreptate, picioarele şi dorsala mea poa’ să stea şi la orizontală. Tot răul spre bine, agăţ mai uşor dacă mă fâţâi de-aiurea decât dacă-s static la o masă.
Comand o bere că ţin banii de uischi păntru când agăţ ceva, să bea gura lui domnişoara nişte băutură îndoită cu apă. Mă rotesc, aşa-i la noi în oraş jmecheria cu agăţatul. Pe lânga perete, ştergi praful elegant de jur împrejur. Saluţi cunoscuţii, eviţi fostele partenere de prezervativ, filezi terenul de potenţiale cuconiţe siliconate, tacticos ocoleşti burtoşii chei cu talangă la gât, dai prioritate bătrânilor italieni, zâmbeşti politicos către toată lumea că nu vrei scandal, vrei distracţie, îţi reduci rictusul când îi vezi pe băieţii veseli, pe poponauţi să fim ecsacţi.
Nu vrei probleme, vrei să agăţi ceva. Mă rog, de ce mă esprim aşa că eu vreau cu disperare să agăţ, aşa că nu înţeleg de ce tocmai m-am esprimat la personana II singular. Rect- ific: Nu vreau probleme, vreau să agăţ ceva. Îmi sună telefonul: ’’Da iubita, da, mama, nu, sunt la ziua lu’ Cosmi. Aiurea… nu, nimic deosebit, păi ce, eu am venit să agăţ?! Da, te iubesc… Da, vin repede acas’, ce?! Tampoane?! Da, las’ că-ţi cumpăr…’’ La dracu, acu’ tre’ să-mi zoresc strategia… Ah, unde o văzusem pe studenta aia?! Da, ştiu…
Încep conversaţia pe teme de ecsamene picate şi nemernici de profesori, trec la invazia de oltence în lumea studenţiei, potenţiale curve, aplanez un potenţial conflict de interese lămurind dacă e Iran sau Irak… trec la subiect. ’’Cât?’’… ’’Unde?’’… ’’Cum?’’ De ce-ul nu s-a sesizat… Ieftin ca braga, rapid in tualet, foarte bine pentru minim de investiţie…
Mă urc în maşină, mă şterg cu şerveţel umed, fac totalul bugetului (ieftin ca-ntotdeauna), aprind o ţigară… concluzionez: CE TARE-I LA DISCOLO! MARCO POLO A MAI FACUT O DESCOPERIRE… FAINĂ MUZICĂ SE MAI ASCULTĂ-N CLUBURI… Întorc cheia… ce trebuia să mai fac?! Ah, tampoanele măsii…
Posted in Asculta si invata at November 18th, 2007. 2 Comments.
A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar mai povesti şi atunci ar fi stupid că eu m-am apucat să scriu deja. Atunci n-ar fi o inconsistenţă în spusele mele?! Să continui povestea… Era odată un tip insipid ce-şi dorea celebritatea atât de tare încât ajunsese la concluzia că cel mai bine este să îşi facă un blog. Nu avea nevoie de prea multe cunoştiinţe, timp, cultură generală,etc; trebuia să facă ceva la care el se pricepea teribil: să facă ce fac alţii. Nu mare lucru, blogu-i gata, acu-i mai trebe’ doar nişte trafic, asta ca să nu intervin eu brutal în poveste şi să spun că avea nevoie de nişte fraieri, nu, nu, îi zicem trafic- trafic de blog. Auzise el că dacă traficul era mare şi el va fi contactat să pună reclamă pe blog. Putea să-şi lipească şi adsense dar şi-a amintit de cuvântul ‚inconsistenţă’ şi s-a gândit că poate şi mai mult.
Bloggerul posta toată ziua chestii uşoare, copia de pe net chestii scria 2-3 rânduri lângă ele, înjura pe cine putea dar mai mult pe cei care au reuşit deja să facă trafic, îşi punea poze cu gagicile lui goale, scria cuvinte pe care alţii le recomandau ca fiind ‚aducătoare de trafic’ doar, doar îi creşte… traficul.
Dar cel mai distractiv era când pe blogul lui intrau varia înţelepţi şi începeau să se ia la harţă pentru că românii sunt sau nu hoţi deşi el săracu’ scrisese despre silicoanele lu’ o vedetă. Altă dată isteţii se certau dacă musca polenizează sau nu deşi el insistase să se discute despre potenţialele avantaje ale referendumului. Şi aşa azi, aşa mâine, traficul creştea dar discuţia nu mai urma cursul dorit. Dar bloggerul nu s-a supărat ba dimpotrivă, munca lui s-a uşurat, scria doar un titlu şi toţi se certau care cu cine. Subiectul nu mai era important…
După nu mult timp, bloggerul şi-a postat multă, multă reclamă pe partea stângă a blogului, proprietate personală şi cui trebe el acu’ să mulţumească pentru celebritatea lui?! Păi mie, şi ţie şi ţie… a.. ţie mai ales. Şi-ncălecai pe-o şa şi vă spusei povestea aşa. Am uitat să zic că odată a mai participat şi la un concurs da’ nu i-a crescut cineştiece popularitatea, poate că nu era talentat?! Nu mai contează, că oricum a trăit fericit până la adânci bătrâneţi cu… cu… cine vreţi voi la urma urmei… că e şi povestea voastră! In plus, finalul e deschis… aştept sugestii…
Posted in Asculta si invata at November 8th, 2007. No Comments.

Zilele trecute am descoperit o piesă, piesă pe care din suflet regret că nu am descoperit-o mai de mult pentru că mi-aş fi încântat urechile. Impulsionat la maxim de versurile ei precum şi de ritmul melodic, am hotărât să o promovez deoarece astfel de valori trebuiesc susţinute precum şi în-cur-ajate. Doresc să fac o scurtă analiză analitico-literară deoarece puţini dintre voi ar putea pricepe profunzimea cântecului, fără un minim de informaţie adiţională:

”Şi intrăm în 2006 pă system turbo…”- vers debutant menit să introducă în atmosferă şi să plaseze cu precizie desfăşurarea acţiunii în timp- anul de graţie 2006- spaţiu- ”pă”, deci deducem că ne situăm în capitala Bucale- dar mai ales viteza de desfăşurare a acţiunii- ‘’sistem turbo”, deci într-o viteză ameţitoare, doar pentru cei instruiţi şi care pot ţine pasul.

”De-ar scrie pe bani iubire
Da da da da da da
Te-ai îndrăgosti de mine
Da da da da da da
De-ar scrie pe bani femei
Da da da da da da
Aş dormi în pat cu ei
Da da da da da da”

Strofa 1 surprinde chintesenţa, mesajul primordial al piesei: femeile sunt materialiste dar nici bărbaţii nu pot trăi fără femei, deci se produce o simetrie contrastantă de bun augur. Femeile îi iubesc pe cei care muncesc pe parai adevăraţi, nu pe mulţumiri sau alte valori imateriale. Aşa se produce fenomenul pur al îndrăgostirii, fenomen firesc într-un final, pentru că dacă ăsta nu mai este un scop în sine, care e… Dar şi bărbaţii iubesc la rândul lor femeile şi dacă prin reducere la absurd banii ar fi echivalenţi cu sexul feminin, el, Guţă- simbolul masculinităţii- mărturiseşte cu sinceritate că ar dormi în pat cu ei, adică cu femeile, implicit banii. Confirmarea o conferă versul laitmotiv ”da, da, da, da, da, da”- DA-ul reprezintă confirmarea absolută, deoarece aşa cum ştiţi Da-ul reprezintă accept.

”Reggae dap Scooby Dooby
Mor de tine yuby
Şi tu după mine umbli
De m-ai cam băgat la dubii
A am o pasiune pentru fetele şucare
Şi tu ai o slabiciune, la buzunare
Noi nu ne iubim
Honey nu ne chinuim
Şi nici vorba n-o lungim
Timpu’ tre’ să-l preţuim
Cine spunea că dragostea..aaa…
Nu se poate cumpara,
Ăla-n-avea bani era chiftea”

Strofa 2 interpretată de Şuşanu este mult mai agresivă din punct de vedere al conţinutului şi conferă un moment de sinceritate. Şuşanu nu se ascunde după perdea şi îi fixează I-ului punctul. El spune că a înţeles că fetele se împing la cozi după bărbaţii cu bani şi asta nu îl deranjează pentru că şi el la rându-i caută fetele şucare- adică libertine, în căutarea distracţiei- şi nu se simte folosit pentru că este conştient că ”time is money” şi cu asta concluzionează că cei care sunt ”chiftele”- adică duc lipsă la portofel, respectiv buzunare- au decretat cum că dragostea nu se poate cumpăra, ceea ce este un fals evident.

”Guţăăăă”- îl introduce Şuşanu în scenă pe principalul personaj al piesei

”Tu eşti fată de oraş
Eu sunt fiu de bogătaş
Ţie-ţi plac doar banii mei
Mie-mi plac multe femei”

Acesta este refrenul piesei şi prin repetarea, bisarea sa deducem cât de important este mesajul de transmis publicului larg. Fetei i se reduce generalitatea şi este clasată cu precizie în clasa orăşenească, asta pentru a nu se crea confuzii asupra identităţii ei. Faptul că el- numit generic aşa- este fiu de bogataş nu mai implică o situare geografică, el poate fi de la sat sau de la oraş, din ţară sau străinătate- toate astea sunt aspecte irelevante în acest caz. Ideea este că ei îi plac doar banii lui dar lui îi plac toate femeile cărora le plac banii bărbaţilor. Există un cerc închis, o perfecţiune, o simetrie de idei.

”Da, da, da, da” confirmă Şuşanu cele afirmate mai sus

”Da, da, da, şurap, zi-le Guţă”- din nou simetrie, Şuşanu introduce în cântec pe vedetă, pe Guţă

”Ce bine ne mai simţim
Da da da da da da
Zi de zi ne întâlnim
Da da da da da da
Eu nu vreau dragoste
Da da da da da da
Tu mă vrei că-ţi dau orice
Da da da da da da”

Iubirea celor doi protagonişti ai relaţiei atinge cote maxime în procesul început cu strofa 1, ei se văd din ce în ce mai des- chiar zilnic- asta ştim cu toţii că presupune seriozitate în sentimente. Cu toate astea, partenerul nu doreşte implicare totală, probabil ca urmare a unei suferinţe trecute şi neagă- deşi noi toţi ştim că negarea este doar o formă de apărare- cum că el ar fi în căutarea relaţiei perfecte, ceea ce vine ca o contradicţie luând în considerare mesajul strofei 1 pe care tot el o cântă. Pe de o parte noi înţelegem că este vorba de o respingere a perfecţiunii de teama de a nu fi luat în derâdere de partenerul de strofă, care am văzut deja că aflat la o vârstă fragedă ca experienţă de viaţă cu siguranţă nu se află în căutare de stabilitate, ci de distracţie. Cu toate astea, el mărturiseşte că îi oferă iubitei TOT, ceea ce nu este puţin lucru. Şi din nou versul refren ”da, da, da…” care întăreşte ideea centrală.

”Hai să nu mai stăm la bârfă
Te-am citit din priviri
Ştiu că vrei să te trec pe lista mea de cuceriri
Te-ai interesat la alte fete şi ai aflat
Că am ţoale, am maşină şi buzunaru’ umflat
Azi cu tine mâine cu alta
Şi poimâine cu trei
Şi tot aşa o s-o ţin până când mă satur de femei
Nu o să mă satur niciodată
Pentru femei sunt făcut
Haide treci la treabă, ştii ce ai de făcut”

Strofa finală îl aduce în scenă pe prietenul şi colegul de trupă a lui Şuşanu al cărui nume nu m-am sinchisit să-l aflu deoarece este foarte agresiv şi nu vreau să-mi încarc inutil memoria. El vine şi taie în brânză, cum s-ar zice pe româneşte şi le spune celor implicaţi în procesul iubirii că totul e o pierdere de vreme (ideea este subînteleasă) şi i se adresează direct şi la subiect unei domnişoare: că el ştie că ea îşi doreşte să fie mai aproape de el sufleteşte însă el este genul rebel şi fie acceptă să aibă o relaţie pasageră, fie să o lase baltă; el este conştient de valoarea ridicată a nivelului său de trai şi ca urmare nu vrea să se implice pe lungă durată într-o relaţie, de aceea o avertizează- semn că nu e dracul aşa negru cum pare- asupra riscurilor şi anume că el va flutura din floare-n floare în procesul polenizării. Aici apare şi magica cifră 3 a cărui simbol e inutil să mai repet că este perfecţiunea. Îşi pune problema că se poate să se sature de iubit- sau că nu va mai presta pe principiul ”fuţi nu fuţi, vremea pulii trece” dar optimismul îi revine şi precizează că asta e menirea lui mesianică pe acest pamânt să polenizeze veşnic. Urmarea este previzibilă, îi porunceşte fetei ameninţător că este timpul să facă nişte treabă prin casă, doar pentru asta a şi luat-o, că avea toţi chiloţii împrăştiaţi prin sertar.

Sper că v-am pus pe gânduri şi să vă opriţi măcar câteva minute să meditaţi la profunzimea versurilor expuse. Mişcarea o aveţi în videoclip şi e mai mult decât explicită, ca o confirmare a celor de mai sus. Dacă am omis ceva, nu ezitaţi a va spune părerea, dar vă rog să fie păreri pertinente şi la obiect!

Posted in Asculta si invata at October 29th, 2007. No Comments.